Cateva idei despre cazul serialepenet.ro si piraterie in general

Ieri, aparusera in feed-ul meu o serie de articole de la gazete online si de postari de pe bloguri ce analizau mai mult sau mai putin pertinent cazul serialepenet.ro. N-am apucat sa le citesc pe toate, insa am reusit sa citesc suficiente pentru a intelege cat de gresit se pune problema pirateriei si mai ales cat de prost de abordeaza si se gestioneaza astfel de situatii de catre autoritati.

In randurile ce urmeaza am sa astern o serie despre idei aplicabile pe cazul serialepenet.ro, dar si pe principiul de piraterie informatica in general. Nu vreau sa incurajez sau sa justific pirateria in nici un mod, insa intentionez sa prezint si niste aspecte ce pot sa para pro, iar asta doar din intentia mea de a prezenta situatia cat mai obiectiv.

  • Sechestrarea unui domeniu asociat cu un site considerat ilegal reprezinta in precedent doar in Romania, deoarece la nivel mondial este deja celebra sechestrarea domeniului celor de la WikiLeaks, dar si prigonirea pe diverse extensii a site-ului The Pirate Bay. Astfel, sechestrarea numelui de domeniu e doar o tentativa de a opri activitatea de piraterie, insa acest lucru nu inseamna neaparat si o combatere eficienta a ilegalitatii. Cazul WikiLeaks, unde s-a castigat in instanta dreptul de a folosi in continuare domeniul pentru ca site-ul in sine nu reprezenta o ilegalitate, nenumaratele clone ce nu mai incetau sa apara de indata ce s-a sechestrat domeniul initial, dar si continuitatea site-ului The Pirate Bay in ciuda milioanelor de dolari imputate celor 3 membri fondatori, in ciuda anilor de puscarie si in ciuda celor doua confiscari de servere si nenumaratelor sechestrari de domenii nu fac decat sa confirme amatorismul tehnic de care dau dovada autoritatile.
  • Pirateria informatica nu are nici o legatura cu libertatea de exprimare. Desigur, aproape fiecare pirat informatic o sa incerce sa se ascunda sub cupola libertatii de exprimare, insa pana acum singurul site care a fost afectat de tentativa de cenzurare a libertatii de exprimare a fost WikiLeaks, motiv pentru care cei care sustin proiectul au si castigat in instanta dreptul de a folosi in continuare domeniul precum si dreptul de a-si continua activitatea. Exact cum s-a si intamplat in acest caz, vinovati de scurgerile de informatii confidentiale se fac cei care le sustrag si divulga din diverse motive, nu cei care le publica.
  • In Romania se pirateaza putin comparativ cu alte tari invecinate si comparativ cu SUA de exemplu, insa Romania e renumita in lume ca fiind un rai al pirateriei. Ori acest lucru se intampla din doua motive:

1. Infrastructura IT foarte dezvoltata a permis infiintarea unor firme de apartament (ca in multe alte domenii din Romania) ce gestioneaza asa zise centre de date in care ofera spre inchiriere infrastructura informatica pentru gazduirea de site-uri. Acest lucru, coroborat cu o conectivitate de invidiat la Internet si un raport calitate/pret aproape unic in Europa nu face decat sa genereze un cost de inchiriere al serverelor destul de mic.

2. Atat legislatia in domeniu, cat si reactia autoritatilor la rapoartele de piraterie informatica sunt practic inexistente. Stiu ca exista legi in domeniu, insa nu exista si oameni care sa le aplice. Un IT-ist bun care stie toate trucurile din carte mai degraba pirateaza filme ca sa castige 1000 de euro lunar decat sa incerce sa combata pirateria pe 200 de euro lunar.

Si astfel aceste doua aspecte fac ca firme de hosting dinastea de apartament sa vanda cu buna stiinta servicii de gazduire web pentru piraterie pe forumurile de “specialitate”:

Screen Shot 2015-07-09 at 10.36.31Screen Shot 2015-07-09 at 10.37.15

  • Pirateria inseamna profit. Nimeni in ziua de azi nu mai face piraterie fara sa aiba gandul la profit. Si cand vorbesc de piraterie nu ma refer la tinutul unui torrent la seed ca sa faci ratie, ci la publicarea constanta de torrenti pe site-urile de specialitate. Profitul piratului e pierderea producatorului si e normal ca cel din urma sa incerce la un momentdat sa-si faca dreptate.
  • Pirateria e un raspuns la japca. Astfel, la fel ca si in cazul prostitutiei, daca nu ar exista cerere pe piata nu ar exista nici oferta. In tarile sarace volumul de piraterie e mult mai mare dintr-un simplu motiv si anume acela ca marginea de profit de pe urma productiei audio/video si software e uriasa. Astfel, in timp ce un designer web incaseaza sa zicem 1000 de euro pe crearea unui site unde pana la urma isi cedeaza dreptul de autor clientului, in timp ce un artist grafic creaza o imagine corporativa pe 200-300 de euro si cedeaza toate drepturile companiei pentru care presteaza serviciu, un solist al carui nume reprezinta 50% marketing,  30% scandaluri mediatice si 20% prezenta scenica, sau o solista ce reprezinta 50% marketing, 40% silicoane si 10% prezenta scenica se lafaie in zeci de mii sau sute de mii de euro in fiecare luna pentru simplul fapt ca cei care stau in spatele sau vand muzica de proasta calitate catre televiziuni, radiouri, site-uri de streaming sau sub forma de CD-uri la taraba protejati de asa zisele legi ale dreptului de autor. De cealalta parte a povestii avem evident filmele de duzina, adeseori produse cu bugete finantate de stat sau prin sponsorizari care in acelasi registru reprezinta 50% marketing si cam atat daca e sa ne luam dupa notele de pe IMDB si sa le comparam cu incasarile la Box Office. Incasarile sunt mari doar datorita marketingului si nu datorita calitatii filmului vazut. Lumea plateste orbeste doar pe baza unui afis sau al unui trailer si uneori pe baza unor cronici de film trucate fara sa stie cat de prost poate sa fie filmul si abia dupa ce-l vede si dupa ce a platit intrarea la cinema, bani pe care nu are nimeni obligatia sa-i restituie daca filmul a fost prost. Din banii aia actorii isi cumpara vile si masini cu mult peste imaginatia multora dintre noi, mentin activa piata de droguri si sunt mereu implicati in scandaluri sau au probleme cu legea ceea ce face ca politicienii sa para amatori in ceea ce privesc excesele si japca in comparatie cu actorii si producatorii de filme. Tocmai asta-i pana la urma si motivul pentru care fiecare scaun gol intr-o cinema reprezinta un nou pirat fiindca decat sa platesti sa vezi un film prost mai bine doar il vezi.
  • Artistii mici sunt oarecum de acord cu pirateria si se lanseaza pe site-uri pirat. Si asta-i drept, insa artistii mici fac lucrul asta dintr-o serie de motive foarte usor de inteles si anume acelea ca nu au capacitatea financiara necesara pentru a se lupta cu piratii (o astfel de acheta presupune costuri enorme), nu au nici pierderile pe care teoretic le au producatorii de continut si mai mult decat atat prezenta lor pe un site foarte cunoscut de piraterie nu face decat sa le faca promovare gratis in randul unor oameni care chiar consuma ceea ce produc ei.
  • Servicii precum YouTube si Spotify sau mai noul creat Beats 1 nu fac decat sa confirme faptul ca era in care se trageau tepe cu muzica de doi lei produsa in schimbul de seara si vanduta pe casete si CD-uri la supra-pret doar pentru a imbogati casele de discuri si marionetele acestora au cam apus. Chiar de curand am citit o declaratie de-a lui David Guetta care se declara multumit de faptul ca piesele lui se regasesc pe site-uri pirat pentru ca lucrul asta ii ofera o anumita promovare. Atat timp cat el produce calitate piratarea melodiilor produse de el nu face decat sa-i aduca din ce in ce mai multi oameni la concerte si asta e 100% corect fiindca in fond atunci cand vorbim de interpretare muzicala singurul lucru care ar trebui sa vanda este prezenta scenica si nu mp3-ul.
  • Daca vorbim de software (si nu numai) situatia e relativ similara. In mod ironic, patronul firmei ce produce cel mai piratat soft din lume e si cel mai bogat om din lume. Chestia asta la prima vedere reprezinta un paradox doar ca nu e nici pe departe un paradox si asta fiindca fiecare software are un pret unic (ma rog e influentat doar de taxele locale si influentat pozitiv nu negativ). Astfel un american cu un salariu minim de $1200 plateste pe o licenta de Windows tot $100 (aproximativ) la fel ca un roman cu salar de 800 de lei (care de fapt plateste acei $100 + 24% TVA) si la fel ca un spaniol cu salar de 800 de euro (care la fel plateste acei $100 + 21% TVA). Si in timp ce pentru un american sau un spaniol costul licentei echivaleaza cu vreo 3-4 zile de munca, pentru un roman acel cost inseamna doua saptamani de munca si tocmai tarifarea asta fixa indiferent de tara ii impinge pe oameni la piraterie si-l imbogateste pe producator pentru ca pe langa utilizatorul de rand care inca mai poate pirata in voie mai exista si utilizatori comerciali sau guvernamentali pe care-i obligi, ii santajezi sau ii corupi (dupa caz) sa-ti cumpere produsul.
  • Revenind la cazul celor de la ProTV care au fost primii in a declara razboi site-urilor pirat trebuie mentionat faptul ca oamenii au dreptate. Ei produc continut, il ofera “gratis” la TV si apoi contra unui abonament foarte mic prin serviciul Voyo si chiar si asa serialele le sunt piratate. Acum aici intervin doua aspecte ce trebuiesc mentionate pentru a se intelege mai bine de ce se intampla asta.

Primul aspect e legat de limitarile Voyo. ProTV ofera prin Voyo acces nu numai la productile lor ci si la filmele si serialele pentru care au achizitionat drepturi de difuziune. Numai ca fac lucrul asta numai pentru IP-uri cu localizare in Romania restrictionand accesul din orice alta tara. In 2012 mi-am facut abonament la ei dupa ce am stat 1 luna in Romania si asta doar pentru ca nu aveam timp sa vad la TV anumite emisiuni si filme. Nu l-am facut pentru serialele lor pentru ca nu dau doi bani pentru Las Fierbinti sau alte telenovele de Dambovita. Cand am venit inapoi in Spania mi-am dat seama ca am accesul restrictionat si ca nu pot vedea nici un film din lunga lista oferita de ei pentru simplul fapt ca invocand o poveste cu drepturi de autor interzic accesul din orice alta tara. Pe moment m-am intrebat cat de irelevant sa fie sistemul asta al lor pentru ca pana la urma as putea oricand sa folosesc un VPN cu IP de Romania si sa le pacalesc sistemul vizionand filmele din Spania, doar ca daca faceam asa ceva trebuia sa platesc lunar pe langa Voyo un serviciu de VPN la vreo $5/luna si riscam ca in functie de calitatea serviciului VPN sa nu pot viziona un film cap coada din cauza faptului ca serviciul VPN supra solicitat pierdea pachete. Si evident am renuntat la Voyo pentru ca nu vroiam sa platesc 3 euro lunar doar pentru tigania de la Maruta si Stirile de la ora 5. Ori acest lucru reprezinta un factor decisiv nu doar pentru mine ci si pentru restul de 3 milioane de romani ce se afla in afara tarii.

Oamenii ar plati probabil cu mare placere tariful de 3 euro, insa daca sunt restrictionati e si normal sa se orienteze spre site-uri pirat unde tariful e poate mai mic sau inexistent chiar. In mod ironic ProTV-ul putea transa chestia asta foarte usor, pentru ca putea sa plateasca un tarif aditional catre proprietarii de drepturi de autor pentru difuzarea de seriale si filme si in afara Romaniei si astfel, chiar daca scumpeau abonamentul de 3 euro la 4 sau 5 euro ca sa acopere o astfel de cheltuiala, de indata ce furnizau un pachet full si o calitate exceptionala de streaming lumea nu mai era atat de atrasa de site-urile pirat.

Al doilea aspect despre care nu se vorbeste aproape deloc tine de relatia dintre televiziuni si statul roman in cazul de fata, iar situatia e usor de inteles. Statul roman e incapabil sa combata pirateria la nivelul la care ar vrea producatorii de continut pentru acelasi motiv pe care l-am expus mai sus, si anume ca nici un IT-ist cu know how-ul necesar nu o sa-si vanda experienta si cunostintele unui stat care-l plateste cu 200 euro lunar. Si astfel producatorii de continut par ca se lovesc de un zid cand vine vorba de combaterea pirateriei, doar ca cine-i suficient de siret ca sa castige bani grei de pe urma unor productii de calitate inferioara e si suficient de destept incat sa oblige statul sa faca ceva in privinta asta. Cum face asta? Pai simplu, declara in fiecare an pierderi de pe urma pirateriei si aranjeaza datele contabile in asa fel incat sa n-aiba niciodata bani de platit catre stat. Statul evident are interesul sa recupereze si ultimul cent din obligatiile fiscale ale producatorului de continut si atunci cand producatorul invoca lipsa de reactie a statului in fata pirateriei ca fiind principala cauza pentru care el merge pe pierdere e normal ca statul sa incerce sa faca ceva in privinta asta. Si se chinuie confiscand servere (care nici macar nu apartin piratului ci sunt doar inchiriate de acesta), facand raiduri prin casele presupusilor pirati si confiscand lucruri irelevante precum calculatoare, sume mici de bani, telefoane mobile etc. ce nu reprezinta nici o dovada a vreunei infractiuni si nici nu o sa reprezinte recuperarea vreunui prejudiciu.

Concluzia, dupa tot ce am scris mai sus e aceea ca sechestrand un domeniu nu dai o lovitura pirateriei din moment ce din punct de vedere tehnic un site de piraterie poate sa revina online in cateva minute dupa ce i-a fost sechestrat domeniul si sa functioneze pe alt domeniu sau la nivel de IP. Dincolo de asta, atat timp cat mentii o legislatie ce permite imbogatirea producatorilor de continut de proasta calitate de pe spatele clientului, fara ca utilizatorul final sa poata sa-si recupereze banii daca-i nemultumit de ceea ce a achiztionat cum se intampla in orice alt domeniu comercial e si normal ca pirateria sa fie in floare si lumea sa se orienteze spre piraterie. Si nu in ultimul rand, atat timp cat un producator de continut sau de software nu ofera preturi diferentiate in functie de puterea de cumparare a fiecarei tari si atat timp cat nu e in stare sa ofere acelasi serviciu pe care-l ofera site-urile pirat e si normal ca lumea sa pirateze.

Povestea asta cu serialepenet.ro e doar o picatura intr-un ocean si sechestrarea unui domeniu, confiscarea unor servere, chiar si o pedeapsa cu inchisoarea pentru cel ce detine site-ul n-o sa schimbe cu nimic situatia in ceea ce priveste continutul produs si nivelul de piraterie. Daca ieri si azi vreo 2-3 ce aveau site-uri pirat le-au inchis asta nu reprezinta nici pe departe un castig pentru producatorii de continut pentru ca maine-poimaine apar altele si altele.

Iar povestea The Pirate Bay este dovada clara ca indiferent cati bani sunt pusi la bataie, indiferent cat de des se confisca servere si indiferent cate legi sau condamnari se dau, mereu o sa se gaseasca o portita tehnica prin care sa se poata combate dezechilibrul dintre producatorul de continut si clientul final.

Lunarpages Internet Solutions

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *