Cum stă treaba cu fibra – 2020

Am mai scris la un momentdat despre faptul că treaba asta cu cea mai tare rețea de fibră din lume e o minciună și-am să revin asupra acestei idei fiindcă an de an apar noi argumente în contra.

În primul rând vreau să plec de la premisa că toată povestea asta cu cea mai tare fibră din univers a plecat după ce RDS-RCS a fost cumpărată de americani.

Ori dacă americanii au vreo calitate (ironic vorbind) aceea e să ia un căcat și să-l ambaleze suficient de frumos încât să-l vândă cât mai multor fraieri și cât mai scump posibil.

Așa se face că după ce au preluat cea mai mare rețea de internet din România s-au apucat să răspândească povestea asta cu cea mai puternică rețea de fibră din lume, sau din univers dacă vreți.

Și cum ăsta e un mic naționalism, iar românii sunt obișnuiți de pe vremea comunismului cu mândria aia prostească n-a fost foarte greu de promovat ideea.

Numai că, după cum spuneam, an de an apar statistici care demontează mitul ăsta.

Conform ultimului studiu făcut în pandemie (datorită tendințelor de lucru de acasă și școală online) rezultă că România nici măcar nu se află în top 15 mondial, iar penetrarea internetului de mare viteză în România e de sub 30% din totalul locuințelor.

Practic, în România nici măcar 1/3 din totalul locuințelor nu beneficiază de conexiune de fibră optică.

Cum au vândut furnizorii minciuna asta?

Păi e simplu.

Au băgat conexiuni de mare viteză în 2-3 cartiere mai spălate și au trucat an de an testele de viteză.

Furnizorii de internet aplică la diverse tactici ca să manipuleze testele de viteză fie prin instalarea de servere proprii de testare (testul făcându-se într-o rețea internă ce nici măcar nu accesează direct internetul printr-un gateway) fie prin prioritizarea necondiționată a interogărilor către serverele de testare.